Mai multe minerale sunt afectate de acizi, în funcție de compoziția lor chimică și natura acidului implicat. Iată câteva exemple importante de minerale care reacționează cu acizii:
Calcitul (CaCO₃) – unul dintre cele mai comune minerale afectate de acizi. Reacționează rapid cu acidul clorhidric (HCl) și alți acizi, producând bule de dioxid de carbon (CO₂) și dizolvându-se.Reacția: CaCO₃ + 2HCl → CaCl₂ + H₂O + CO₂↑
Dolomitul (CaMg(CO₃)₂) – reacționează mai lent decât calcitul, dar tot poate fi dizolvat de acizi, în special de acizii mai concentrați sau calzi.
Aragonitul (CaCO₃) – este un alt polimorf al carbonatului de calciu, care reacționează cu acizii într-un mod similar calcitului, deși structura sa cristalină diferă.
Pirita (FeS₂) – poate reacționa cu acizii, mai ales cu acidul sulfuric, generând sulfat feric și dioxid de sulf, un proces care poate contribui la fenomenul de drenaj acid din mine.Reacția: FeS₂ + H₂SO₄ → Fe²⁺ + SO₄²⁻ + H₂S
Galena (PbS) – reacționează cu acidul azotic, dizolvându-se și formând nitrat de plumb și eliberând sulf.
Hematitul (Fe₂O₃) și Magnetitul (Fe₃O₄) – sunt relativ rezistente la acizi slabi, dar pot fi atacate de acizi concentrați, cum ar fi acidul clorhidric sau sulfuric, la temperaturi ridicate.
Apatitul (Ca₅(PO₄)₃(F,Cl,OH)) – reacționează lent cu acizii, iar fosfații pot fi eliberați în soluție în prezența acizilor.
Reacția mineralelor cu acizii depinde în mare măsură de natura mineralului, tipul de acid folosit și condițiile (concentrația acidului, temperatura, timpul de expunere). Mineralelor carbonatice, în general, le este caracteristică o reacție rapidă cu acizii, în timp ce alte minerale metalice sau oxizi necesită acizi mai puternici sau condiții specifice.
Search
PAGINI